Jocul de-a şoarecele şi pisica (episodul V)

Din episodul anterior: curiozitatea ne-a împins la gesturi extreme, filmând prin geamul fetelor de la 3 cu un telefon mobil spânzurat cu un etaj mai sus.


Timp de câteva zile discuţiile cu privire la ce s-a întâmplat erau din ce în ce mai dese. Şi cum venea seara luăm iar telefonul şi prindem lănţişoarele, după care, plini de speranţa îi lăsăm pe geam un etaj mai jos. Însă de fiecare dată ceva intervenea şi nu puteam afla mai multe. Ori nu mergea telefonul datorită frigului, ori erau geamurile aburite sau perdelele trase, ori nu era aprinsă lumina dar tot ce reuşeam să desluşim era păpuşa din geam.

Într-o seara îmi vine ideea să las pe geam, în loc de telefon, un ecuson cu id-ul meu de messenger. Zi-s şi făcut! Imediat găsesc un ecuson de pe la un congres, scot hârtia şi în locul ei pun alta pe care scria mare: "Id messenger: nightangelro". Scot repede capul pe geam, căutând o camera de la etajul inferior cu lumina aprinsă, ignorând-ui pe colegii mei de apartament, care îmi tot repetau printre râsete: "Bă frate, eşti nebun!"

În sfârşit găsesc geamul de la sufrageria apartamentului numărul 12 cu lumina aprinsă. Las uşor ecusonul pe geam şi când ajunge în dreptul ferestrei, îl întorc pentru a putea fi citit din interior. Tensiunea creşte şi nici unul din noi nu scoate nici un sunet. Aproape că puteai auzi broaştele din Bahlui, aşa linişte se făcu. Parcă tot Iaşiul aştepta cu nerăbdare reacţia fetelor. Dar nimic. De jos nici o mişcare. Încep să mişc firul pentru că ecusonul să poată lovi geamul. Se aude o bătaie uşoară, şi din nou linişte. Dar din nou fetele sunt lipsite de reacţie. Mai încerc de câteva ori şi rezultatul este acelaşi.

Ridic ecusonul şi mă duc dezamăgit în camera mea. Dar îmi vine o idee. Poate fetele habar nu au ce este acela messenger, şi de aceea nu cu avut nici o reacţie. Dacă aş scrie un număr de telefon, poate reacţia s-ar schimba. Iau repede un pix şi scriu numărul meu de telefon, pun foaia în ecuson şi fug iar în camera la Vlad. Deschid geamul şi las uşor biletul cu numărul de telefon până la fereastra de la 3, şi îl balansez pentru a lovi geamul. Din nou aşteptăm cu sufletul la gura reacţia fetelor. După după câteva secunde se aud ţipete de jos, bocanituri şi tot felul de zgomote, de parcă luase foc casa. Imediat după aceea pe deschide geamul şi apare o mâna care se întinde după ecuson. După ce mă joc puţin de-a şoarecele şi pisica, îl las sa îl prindă şi închid repede geamul.

Ne adunăm unui în jurul telefonului şi ne gândim: oare va suna, oare nu va suna...

Va urma...